Servicii

Potrivit art. 953 Cod civil, prin moștenire se înțelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă (persoane fizice, persoane juridice, unități administrativ-teritoriale – comună, oraș, municipiu, după caz – ori statul). Regulile care guvernează moștenirea se pot aplica numai în cazul morții unei persoane fizice.

Conform art. 557 alin. 1 Cod civil, „Dreptul de proprietate se poate dobândi, în condiţiile legii, prin convenţie, moştenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credinţă în cazul bunurilor mobile şi al fructelor, prin ocupaţiune, tradiţiune, precum şi prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăşi.”

Procedura de moștenire (transferul proprietății unei persoane decedate la moștenitorii săi) se poate face în fața notarului public sau a instanței judecătorești.

Moştenirea şi succesiunea sunt termeni sinonimi.

Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.

Nu trebuie să se confunde deschiderea succesiunii cu dezbaterea succesiunii. Deschiderea succesiunii reprezintă momentul decesului autorului acesteia (din acel moment există o moştenire sau este deschisă calea de a moşteni), iar dezbaterea succesiunii reprezintă derularea procedurii de a fi recunoscut ca moştenitor şi de a dobândi moştenirea.

Totdeauna moştenirea se va înregistra şi se va dezbate la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se va face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă. Dacă ultimul domiciliu al defunctului este în străinătate, moştenirea se va dezbate de către un notar public sau de către instanța de judecată în circumscripţia căruia se găsesc, în ordine, bunuri imobile sau bunuri mobile ale defunctului.

Potrivit art. 957 alin. 1 Cod civil, „O persoană poate moșteni dacă există la momentul deschiderii moștenirii”. Orice persoană care există la momentul deschiderii moștenirii are capacitate succesorală, adică capacitatea de a moșteni, de a culege o succesiune.

ACTE NECESARE DEZBATERE SUCCESIUNE

Acte de stare civilă

• acte de identitate moștenitori
• certificat de deces al defunctului
• certificat de casatorie cu soțul supravietuitor
• acte de identitate soț supraviețuitor
• certificate de naștere ale fiilor
• certificat/e de casătorie (pentru fiica/ficele defunctului)

Acte privind bunurile succesorale

• titlu de proprietate / acte de vânzare / donație / alte acte de proprietate
• schiță cadastrală
• extras de informare (dacă este cazul)
• autorizație de construire sau adeverință emisă de Primăria în a cărei rază teritorială se află construcția (din care să reiasă că imobilul  este stăpânit în mod continuu și netulburat de peste 30 de ani)
• doi martori cu acte de identitate (care să nu fie rude cu defunctul/mostenitorii și știutori de carte) – aceștia se vor prezenta la stabilirea termenului pentru soluționarea dosarului în vederea completării unor depoziții de martori

Orice alte acte care au legătură cu moștenirea.

Programează o întâlnire

sau

Contractul este definit de art. 1166 al Noului Cod Civil din România ca fiind un acord de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic între acestea.

Vă enumerăm exemple de contracte ce pot fi încheiate în cadrul biroului nostru:

• Contracte de vânzare
• Contracte de schimb
• Act de partaj
• Contracte de donație
• Contracte de rentă viageră
• Contracte de întreținere
• Contracte de comodat pentru bunuri imobile/mobile
• Contracte de superficie
• Contracte de ipotecă
• Contracte de împrumut
• Contracte de Închiriere
• Promisiuni de vânzare – cumpărare
• Promisiuni de schimb
• Tranzacții

Pentru actele necesare fiecărui tip de contract în parte vă rugăm sa ne contactați.

Programează o întâlnire

sau

PROCURA este actul juridic prin care o persoană (numita mandant) desemnează o alta persoană (numita mandatar) pentru încheierea unui act juridic în numele său. Procura este un act juridic unilateral, ceea ce înseamnă că se semnează doar de cel face împuternicirea, și deci nu necesită prezența la notariat a persoanei împuternicite.

Actele minim necesare pentru o procură notarială sunt: actul de identitate în original al părții care face procura/împuternicirea (mandant) și copia actului de identitate al părții împuternicite (mandatar) sau datele de identificare.

Procura notarială poate fi de mai multe tipuri, și anume: procură administrare societate, procură generală de administrare imobil (teren, apartament, casă), procură obținere diverse acte (acte de studii, acte de stare civilă sau de identitate etc.), procură judiciară, procură de reprezentare la divorțul în instanță (judiciar), procură de reprezentare la divorțul prin notariat, procură de reprezentare la succesiune, procură pentru bancă, procură ridicare pensie, procură cumpărare imobil (apartament, casă, teren), procură vânzare bun mobil sau imobil etc.

Procura este un instrument juridic prin care o persoană își transferă temporar puterile și autoritatea către o altă persoană. Documentul se redactează și se eliberează de către biroul nostru.

Prevederile legale impun în anumite situații, pentru ca o declaraţie pe proprie răspundere să fie valabilă juridic și, prin urmare, să produca consecințe juridice, ca declarația să fie încheiată în formă autentică, în faţa notarului.

Conform prevederilor legislative, încheierea în formă autentică, în fața notarului public, a declarațiilor pe proprie răspundere, asigură valabilitatea juridică a acestora. În practica notarială, întâlnim diverse tipuri de declarații pe proprie răspundere, iar printre cele mai uzuale sunt următoarele:

• Declarația de optiune succesorala (acceptare sau renunțare la moștenire)
• Declarație privind acordul părinților de călătorie a copiilor minori în străinătate
• Declarația privind lipsa veniturilor
• Declarația privind îndeplinirea conditiilor prevăzute de lege pentru exercitarea funcției de administrator
• Declarația privind detinerea calitatii de asociat în cadrul unei societăți cu răspundere limitată
• Declarația privind beneficiarul real
• Declarație de luare în spațiu locativ
• Declaraţie pentru programul Prima Casă
• Declarație privind acordul vecinilor pentru construcție
• Declaraţie de radiere ipotecă imobiliară din cartea funciară
• Declarație de renunțare la dreptul de uzufruct viager
• Declaraţia soților privind ultima locuinţă comună în cadrul divorțului notarial
• Declarație de recunoaștere a paternității copilului
• Declarația părinților pentru angajarea copilului minor
• Declarație pierdere acte de studii (diplomă de bacalaureat/licență/master)
• Declarație de despăgubire a investitorului ințial al lucrării stradale/coloanei de gaze/branșamentului ce permite accesul la sistemul de distribuție gaze naturale
• Invitaţie viză de şedere România pentru cetăţeni străini
• Declaraţie de notorietate

Programează o întâlnire

sau

Testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă.

Testamentul este un act juridic și formal prin care o persoana numită testator numește unul sau mai mulți moștenitori, cu scopul ca aceștia să îi moștenească bunuri și să asigure executarea voinței sale după moarte.

Originea cuvântului testament se afla in cuvântul din limba latină testari care înseamnă: a lua mărturie, a desemna.

Testamentul autentic este acel testament care este autentificat de un notar public sau de altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat, potrivit legii.

Testamentul poate fi încheiat doar personal de testator. Prin urmare, testamentul nu poate fi încheiat prin reprezentare sau cu încuviinţarea ocrotitorului legal, spre deosebire de alte acte juridice. Dacă testatorul are capacitatea să testeze, el o va face personal, iar dacă îi lipsește această capacitate nu o poate face prin reprezentare sau cu încuviinţarea altor persoane. Din caracterul personal (şi revocabil, unilateral) al testamentului reiese şi caracterul lui individual, în sensul necesităţii ca acesta să reprezinte voinţa unei singure persoane, legea interzicând ca mai multe persoane să testeze prin acelaşi act.

Programează o întâlnire

sau

Divorțul la notar reprezintă o cale amiabilă pentru desfacerea căsniciei, în care partenerii s-au înțeles în privința anumitor aspecte.

Prevederile art. 375 din Noul Cod Civil, conferă notarului public instrumental prin care să constate divorțul prin acordul soţilor şi să elibereze certificatul de divorţ, inclusive în situația în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara ei sau adoptaţi.

Desfacerea căsătoriei se poate face la un birou notarial din raza teritorială în care s-a realizat căsătoria sau în apropiere de ultimul domiciliu comun al soților, potrivit procedurii actelor notariale din ordinul 2333/2013.

În ceea ce privește căsătoriile încheiate în municipiul Bucureşti, soții pot divorța la orice birou notarial din Capitală, indiferent de sectorul în care s-a încheiat căsătoria.

Pentru încheierea căsniciei, soții, împreună, trebuie să formuleze o cerere de divorț pe care să o depună la biroul notarial împreună cu următoarele acte:

• Certificatele de naștere
• Actele de identitate
• Certificatele de naștere ale copiilor minori, acolo unde este cazul
• Certificatul de căsătorie în original
• Declarație notarială referitoare la ultima locuință comună, în cazul în nu se poate face dovada ultimului domiciliu comun sau reședinței comune prin intermediul actelor de identitate ale soților
• Declarație a ambilor soți referitoare la existența copiilor minori rezultați prin căsătorie/din afara căsătoriei/adoptați sau nu, numele de familie pe care îl va avea fiecare dintre ei după pronunțarea divorțului.

Cererea de divorț se redactează în scris, în fața notarului, de către ambii soți sau de persoanele împuternicite, acolo unde este cazul.

În cazul existenței copiilor minori, părinții trebuie să menționeze locuința copiilor după încheierea divorțului, modul în care părintele separat de copil/copii va păstra legătura cu acesta/aceștia și modalitățile în care părinții vor contribui la cheltuielile privind creșterea, educarea și pregătirea profesională a copilului/copiilor.

După depunerea actelor menționate mai sus, notarul înregistrează cererea de divorț și le acordă soților un termen de 30 zile pentru a putea reflecta asupra deciziei.

După expirarea acestei perioade, soții trebuie să se prezinte din nou în fața notarului public, personal în vederea încheierea căsniciei și eliberarea certificatului de divorț.

Programează o întâlnire

sau

Regimul matrimonial este este definit ca fiind sistemul de reguli juridice care guvernează drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților, atât în raporturile dintre aceștia cât și în raporturile lor cu terțe personae.

Soţii sau viitori soţi pot opta pentru regimul separaţiei de bunuri sau pentru regimul comunităţii convenţionale. Dacă soţii sau viitori soţi nu încheie o convenţie matrimonială, li se va aplica, de drept, regimul comunităţii legale.

Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale se face prin încheierea unei convenţii matrimoniale, care se încheie printr-un înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut predeterminat.

Soţii sau viitori soţi, prin convenţie, nu pot alege decât un singur regim matrimonial şi nu pot deroga de la regulile privind egalitatea între soţi, autoritatea părintească sau devoluţiunea succesorală legală, precum şi de la normele privind regimul matrimonial în general.

În cazul în care soţilor li se aplică regimul comunităţii legale, ei pot solicita notarului să efectueze un inventar al bunurilor mobile proprii dobândite anterior încheierii căsătoriei.

Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunităţii legale se face prin încheierea unei convenţii matrimoniale, care se încheie printr-un înscris autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut predeterminat.

Programează o întâlnire

sau

Procedura legalizării este modalitatea prin care copia unui înscris primește o forță probantă superioară unei simple copii și, prin urmare dobândește aptitudinea de a genera efecte juridice.

Legalizarea copiilor de pe înscrisuri poate fi întocmită de către orice notar public care își desfăsoară activitatea pe teritoriul României, competența fiind una generală, conform art. 12 lit i din Legea nr.36/1995 a notarilor publici și activității notariale.

Nu se pot elibera copii legalizate de pe înscrisuri care conțin corecturi, ștersături, adăugări, cuvinte tăiate sau alte particularități, dacă acestea nu au fost confimate prin semnătura și ștampila autorității care le-a întocmit sau, după caz, semnătura părtilor.

Programează o întâlnire

sau